Te duci ca ministru al Culturii, într-o joi, la un seminar cu oameni subţiri, să arunci lumină asupra doctrinei dreptei populare în România. Nici n-aprinzi bine farurile şi cînd să porneşti pe cărarea doctrinară a dreptei populare, tragi frîna şi parchezi în niscai consideraţii despre Băsescu, despre dreapta din el şi despre înaintaşii săi politici. Din vorbă în vorbă, descoperi ce noroc pe capul PDL-ului să fi avut în frunte un om ca Băsescu, să-l aducă la putere cu charisma lui. Curată pleaşcă! Am văzut în ziare cîteva comentarii despre intervenţia doctrinar-hagiografică a ministrului Paleologu. Răuvoitorii s-au grăbit să-l acuze de linguşeală, scoţîndu-i pe nas „pleaşca”, „eroul dreptei” care a devenit Băsescu, apelul său către popor de factură bonapartistă şi gaullista sa atitudine împotriva dominaţiei partidelor. Mai citind diverse alte declaraţii ale ministrului Culturii, cred că entuziasmul său faţă de Băsescu n-a fost nici jucat, nici de circumstanţă. Pur şi simplu dl Paleologu pare să aibă o relaţie proastă cu propria sa spontaneitate, încît nu i-ar strica dacă un timp n-ar mai deschide cutia cu elogii decît acasă. Pînă învaţă s-o închidă la timp.
Archive for February, 2009
Lui Theodor Paleologu nu-i prieşte pleaşca
Friday, February 27th, 2009„Da, popor, e nepoata mea!”
Wednesday, February 25th, 2009Se ia personajul X, care ajunge primar într-un mare oraş şi are o nepoată. O ia pe nepoată pe lîngă el, fiindcă are încredere în ea. Locuitorii oraşului nu-l acuză de nepotism. Personajul ajunge demnitar la Bucureşti. Are nevoie de consilieri. Printre ei o ia şi pe nepoată. Fostului primar i se reproşează că s-a înconjurat de oameni pe care îi ştia de la primărie. Îşi mai ia şi nepoata consilieră? Peste poate! Cel mai bine ar fi fost dacă proaspătul demnitar ar fi spus cu gura lui de la bun inceput: “Popor, am angajat-o consilieră pe nepoata mea dinspre fratele lui tata fiindcă are următoarele merite: urmează meritele. Popor, nepoata asta a mea are unde să se angajeze, măcar că dau şi eu un telefon la vreun prieten şi îl întreb dacă n-are nevoie de o angajată de a cărei probitate garantez. Am preferat să o iau consilieră, riscînd să dau astfel prilej de comentarii răutăcioase. Ca să vă scutesc de investigaţii, cînd o s-o vedeţi pe lista oamenilor pe care i-am angajat, vă spun eu de pe acum că are acelaşi nume ca mine fiindcă sîntem rude.” Şi se desumfla subiectul de presă. Cu explicaţii că nu e decît o nepoată de-a cincea spiţă nu faci decît să întăreşti bănuiala că nu te-ar fi deranjat dacă lumea ar fi crezut că e o simplă potrivire de nume.
Christian Ciocan veghează
Tuesday, February 24th, 2009Purtătorul de cuvînt al Poliţiei Capitalei e un tip original, căruia se pare că îi place să iasă în evidenţă ca apărător al nostru, al tuturor. L-am văzut cum ne veghea în centrul Bucureştiului de pe un uriaş panou publicitar. Invitat să comenteze imagini ale conflictului dintre dl Preda venit la Plaza cu cîţiva amici şi reprezentanţii firmei de pază, purtătorul de cuvînt al poliţiei a tras concluzia înţeleaptă că nu rezultă din acele imagini că dl Preda ar fi cerut taxă de protecţie. Pe bună dreptate – lipsea sonorul. Acelaşi d Ciocan a spus că nu s-a primit zilele astea nici o plîngere de sechestrare de persoană. De obicei, însă, persoanele sechestrate nu se deplasează la poliţie să depună plîngeri. Mai întîi aşteaptă să scape. Iar „aparţinătorii”, ca să le zic aşa se sfiesc să se ducă la poliţie, ca să nu-i supere şi mai tare pe sechestratori. Iar dacă îşi calcă totuşi temerile şi se duc să reclame, se roagă cu cerul şi cu pămîntul de poliţişti să procedeze cu discreţie. Aşa că s-ar putea ca, dacă o fi existînd vreo asemenea reclamaţie, poliţistul care a primit-o să fi omis să-l informeze pe dl Ciocan.
Nica: „Lăsaţi interlopii să vină la mine!”
Monday, February 23rd, 2009Se pare că se face coadă la Rahova, în urma mesajului pe care ministrul de Interne, Dan Nica, l-a adresat interlopilor din ţară: „Nu sînteţi în siguranţă.” Simţindu-se luaţi de o devastatoare anxietate, interlopii sînt pe punctul de a se încolona spre Rahova unde speră să-şi găsească liniştea şi să-şi recapete echilibrul lăuntric între două lovituri.
Geoană vrea la Cotroceni. L-o fi convins Băsescu?
Sunday, February 22nd, 2009De cînd s-a văzut preşedintele Senatului şi a descoperit uimit că se poate, Mircea Geoană se visează şi preşedintele României.
În definitiv, de ce nu s-ar putea şi asta, în urma copleşitoarei sale victorii de la Dăbuleni?
Dacă el va fi candidatul PSD-ului pentru Cotroceni, dinspre partea asta Băsescu poate să mai reducă, liniştit, motoarele campaniei electorale. Sînt curios ce vor spune comentatorii independenţi de tot, care vor să nu-l mai vadă pe Băsescu la Cotroceni. Îl vor acuza pe blat cu Geoană?
Călin Popescu Tăriceanu – onoare, profit şi mărinimie
Thursday, February 19th, 2009Fostul premier şi încă liderul PNL l-a dat în judecată pe noul premier pentru calomnie, după afirmaţiile lui Emil Boc despre relaţiile guvernamental-personale ale lui Călin Popescu Tăriceanu cu firma Sterling, cea cu petrolul din Marea Neagră. Adevăratul urmaş al brătienilor îi cere lui Boc o despăgubire de 100.000 de lei. Totuşi mărinimos se oferă să renunţe la proces dacă urmaşul său la Palatul Victoria îşi retrage afirmaţiile „calomnioase şi mincinoase”. Păi dacă sînt calomnioase ar putea fi şi adevărate? Ce-o fi vrînd de fapt să spună acest iscusit mînuitor al limbii române care e CPT? Boc i-a transmis că de-abia aşteaptă să cîştige procesul. În locul premierului aş fi mai prudent. De cînd nu mai e prim ministru dl Tăriceanu, urmaşul brătienilor, are timp pentru a construi cu avocaţii săi strategii de atac şi dacă pierde şi şefia PNL-ului, va avea tot timpul din lume să se ocupe de onoarea sa la tribunal. Şi eventual să mai cîştige un ban la vreme de criză.
Un coctail (Molotov) gratis pentru români !
Wednesday, February 18th, 2009Nu m-aş mira deloc dacă românii care trag în Italia ponoasele conaţionalilor noştri violatori, hoţi, criminali vor ajunge să iasă în stradă pentru a protesta împotriva infracţionalităţii românilor care au au ajuns acolo şi nu şi-au găsit o îndeletnicire acceptabilă. Cred că ar fi chiar recomandabil. După cum mai cred că dacă românii onorabili vor să aibă zile senine în Italia de aici încolo – ceea ce pare tot mai puţin probabil – ar trebui să fie mai activi în comunităţile din care fac parte. Cei care vor să uite că sînt români ar fi bine să nu-şi mai inducă amnezii identitare, fiindcă localnicii au o memorie neiertătoare în această privinţă. Fiecare dintre noi răspunde pentru ceea ce face, dar de vreme ce românii au devenit o minoritate consistentă în Italia, ar trebui să se ia în serios ca minoritate, nu ca simpli imigranţi. Adică să se preocupe de nou veniţii din ţară şi dacă nu-i pot ajuta să se integreze, măcar să le atragă atenţia – cît şi unde se poate – că dacă nu-i cunoaşte nimeni asta nu înseamnă că pot face tot ce le trăzneşte prin cap. Ştiu ce o să-mi spuneţi, că noi nu sîntem în stare să facem asta nici măcar acasă, de ce ar ieşi românii în Italia din lenea lor comunitară? Poate fiindcă acasă nu ne atacă nimeni cu coctailuri Molotov în contul hoţilor şi al violatorilor, ci îi atacăm noi înşine. S-au văzut cazuri.
Elogiul prostiei agresive
Wednesday, February 18th, 2009Prostia e mai totdeauna solemnă şi, fără rest. serioasă. Cînd tu rîzi, prostul te trage de mînecă – nu e cazul! Dacă faci o glumă, prostul se uită la tine chiorîş fiindcă n-o înţelege şi are impresia că îţi baţi joc de el. Prostul nu înţelege niciodată ironia din cuvinte şi nici sensul lor, dacă spui sau scrii de pildă că Eminescu a fost un ratat sau că Rebreanu a fost un cartofor care a descoperit literatura după ce a pierdut la cărţi banii regimentului te acuză de blasfemiere.
Prostul e totuşi folositor. Te ajută să înţelegi cît de mult te poţi îndepărta de semnificaţia obişnuită a cuvintelor, aidoma geamandurilor care te avertizează că dacă treci de ele înoţi pe răspunderea ta, dacă nu te pocneşte alt prost cu vîsla şi te ia în barcă, fericit că te-a salvat.
Genial: Cristian Diaconescu vrea să ieşim din criză cu TGV-ul
Tuesday, February 17th, 2009Ministrul român de Externe, Cristian Diaconescu, se întîlneşte la Paris cu oameni de afaceri. Le propune să facem cu ei, că tot e criză, un TGV de la Paris la Constanţa, prin Bucureşti. Un TGV azi în România ar fi o măsură anticriză fără rival, în felul ei. TGV–ul e scump şi în Franţa. Ultimul, de vreo 300 de kilometri a costat vreo 5 miliarde de euro şi franţujii nu se aşteaptă să-şi scoată prea curînd banii pe el. Cei mai pesimişti nu se aşteaptă deloc. Noi cu vreo 700 de km aici în România şi cu stilul nostru de a face lucrări publice am ajunge ca popa la 10 miliarde. Francezii au avut nevoie de 5 ani pentru 300 de kilometri. Noi, dacă ne grăbim, îl dăm gata în vreo zece ani. Vizionar Cristian Diaconescu! Începem TGV-ul la vremuri de criză şi-l inaugurăm cînd se termină asta şi începe alta. Franţujii probabil că au căzut pe spate văzînd ce om genial ne reprezintă ţara în aceste vremuri grele.