teodorescu.catavencu.ro

  Mi-a fugit gresia de sub picioare aseară cînd am auzit că l-a trimis Camera Reprezentanţilor  pe Bush la plimbare cu tot cu planul Paulson al injecţiei de 700 de miliarde de dolari. I-au respins cererea chiar şi republicanii săi. Atît cît mă pricep eu la chestii din astea, economia lumii dansează pe sîrmă şi pare luată rău de ameţeală. Azi s-au speriat bursele. Capitalul e fricos – aprecierea nu-mi aparţine. Probabil că pînă la urmă o să convingă Bush Camera că e groasă şi că trebuie pus la bătaie banul contribuabilului american ca să-i salveze pe bancheri, pentru că nu-i salvează numai pe ei. Fiind şi un an electoral politicienii se vor lăsa greu şi numai după le vor spune alegătorilor că nici ei n-au ochi să-i vadă pe bancheri, dar că acceptă acest sacrificiu presaţi de interesele Americii. Altfel ăia sîntem şi noi ăştia de pe-aici. Sau vorba lui Gh. Dinică dintr-un film din anii nouăzeci: „presimt vremuri nasoale!”

  Mi se face silă. Acest concurs electoral de-a cine dă mai mult e de o indecenţă dezgustătoare.  Exhibiţionismul ăsta e cu atît mai respingător cu cît competitorii se acuză unii pe alţii de minciună. Nu m-am apucat să compar ofertele partidelor, încît nu-mi dau seama care arată mai bine pe hîrtie. Dar felul în care ne sînt vindute promisiunile mi se pare insultător. Ne cred proşti. După cum remarcaţi, tema corupţiei, care pe mine continuă să mă intereseze, a ajuns un fel de capră rîioasă care a fost scoasă discret din prim plan, să nu mai încurce locul.

   Ce avînt, sîmbătă,la PSD! Cîtă determinare! Şi cîtă generozitate pe Mircea Geoană! Nu 20.000 de euro pentru românii care se întorc în ţară, cît promisese iniţial dacă va ajunge premier,  25.000 !!! fiindcă partidul a acceptat să-l numească prim ministrul virtual al României. În rolul dirijorului corului de partid Marian Vanghelie, opritorul grătarelor, olandezul – potrivit lui Adrian Năstase care-i citea numele Van Ghelie, la un moment dat – a trecut peste reticenţele sale faţă de Năstase şi în entuziasmul care agita sîmbătă crema partidului a pus de la el, vizionar şi nu prea: „Şi Adrian Năstase preşedinte!”

 Preşedintele Băsescu, în calitate de “Subsemnatul Traian Băsescu” l-a dat în judecată pe colegul meu Cristian Oprea, pentru calomnie. Mai précis, pentru că Oprea ar fi scris articolul “Traian Băsescu, deziceri pe toată linia de supervizarea trocului PDL-PRM”. Traian Băsescu, cel care se jura că nu va da niciodată în judecată un jurnalist,  a uitat ce a zis şi l-a chemat pe Oprea în judecată. Nu pe Ciutacu, nu pe Cristoiu, nu pe Stan, ci pe  Cristian Oprea! Dar şi dacă Băsescu le-ar fi dat întîlnire la tribunal  celor trei antenişti pe care personal nu-i suport, tot mi-aş fi adus aminte că actualul preşedinte a declarat solemn că nu va face aşa ceva. (Te pomeneşti că după ce se va prinde că-i pică îngrozitor de prost această chemare în judecată “Subsemnatul Traian Băsescu” va spune că el de fapt n-a vrut asta. Că avocatul lui a înţeles greşit nişte vorbe spuse la supărare şi s-a dus cu hîrtia la tribunal.)  Lui Cristi Oprea nu-i venea să creadă. Cînd l-am auzit, că aşa şi pe dincolo îi zic, convins că e un banc: “Ai vrea tu.” Apoi văd citaţia – în mărinimia sa preşedintele i-a cerut numai 100 de lei daune. Am întrebat un avocat specialist în asemenea procese ce şanse de cîştig are Băsescu. “Nici una!”

Azi preşedintele Traian Băsescu m-a dezamăgit cumplit.

   Dar PRM-ul a anunţat prin avocatul său, Bolcaş -expertul, cum ar veni - că va face recurs. Oricum, deocamdată juriştii de la Cotroceni scapă de zburătăceala pe care le-o  pregătise Băsescu. Între noi fie vorba, preşedintele s-a cam antepronunţat în aşteptarea sentinţei de azi, ceea ce nu se face, chiar dacă în partea opusă se afla CVT, acest cocoş pleoştit al listelor.

 Ion Cristoiu şi-a înregistrat numele la tribunal, ca marcă la fel ca biscuiţii “Eugenia”. În ditiramubul pe care i-l închină Jurnalul Naţional aflăm, printre altele că Ion Cristoiu ar fi patentat citiva termeni in gazetăria autohtonă, printre care “piţifelnic”,  “fătucă” şi “guguştiuc”. Să fim serioşi  cele trei patente ale lui Ion Cristoiu circulau în limba vorbită şi scrisă dinainte de a fi fost întrebuinţate de el.

     După ce parlamentul a dat liber la anchetarea ministrului Muncii, Băsescu l-a suspendat şi el din funcţie. Păcuraru afirmă că dosarul său e politic şi că preşedintele l-a nedreptăţit prin această decizie. Şi că se simte ca într-un roman de Kafka (Să fi citit P.P. „Procesul”?). Putea rămîne însă Păcuraru în funcţie în timpul anchetei? Ministrul a declarat azi că i-a pus de două ori, mai demult, demisia în braţe lui Tăriceanu, dar că premierul i-a respins-o. Păcuraru se declară nevinovat, dar oricît ar fi de nevinovat, poate rămîne în funcţie în timpul cercetărilor? Adicătelea Băsescu ar fi trebuit să-l lase în pace să-şi vadă şi de minister şi de rolul de cercetat?

 Ce voturi le poate aduce Petre Roman liberalilor? Sau ţărăniştii pe care-i vor lua pe liste?  Se simte PNL-ul atît de tare încît să iasă la atac cu candidaţi care nu prea par în stare să obţină voturi în numele lor, potrivit ideii că dacă îi trimite partidul la înaintare, alegătorii disciplinaţi şi înfocaţi penelişti vor da votul partidului. chiar dacă omul nu le spune mare lucru – precum candidaţii ţărănişti – sau îi contrariază – ca liberalul de ultimă oră Petre Roman – ? Ori că PNL-ul n-are oameni destui cu care să iasă în faţă, ori că a început să socotească şi procentele mici de tot.

De-abia ce-au fost şi s-au mai dus o dată controlorii Curţii de Conturi să verifice cum cheltuieşte Patapievici banul public la ICR. Data trecută li s-a spus revizorilor trimişi în inspecţie acolo să nu plece pînă nu găsesc ceva în neregulă. Nu sînt decît vreo cîteva luni de cînd inspectorii Curţii s-au despărţit de casa lui Malaxa după un control prelungit zadarnic.Acum, după ce s-au sesizat Nicu Văcăroiu şi comisia de cultură a Senatului – povestea cu poneyul de la New York -, iar s-a dus o echipă de verificatori să ia la puricat catastifele sus-zisei instituţii. De data asta li s-a spus să se grăbească, fiindcă vin alegerile. La jegoase chestii se pretează fostul contabil Văcăroiu care, sub aparenţa lui de băiat bine de cartier bine dispus, ascunde un suflet de Chimiţă. Vezi „Craii de Curtea Veche”, descrierea lui Gore Pirgu, pentru eventuale trăsături suplimentare.

Intelectuali fini, doamne cu venituri mari, domni cu pensii mici, scriitori, tineri cu viitorul asigurat, tineri cu viitorul incert au o trăsătură comună – se uită la OTV. Nu pot aprecia decît de la mare distanţă calitatea acestei televiziuni care stă cu sabia CNA-ului deasupra capului. Nu mă atrage şi ca atare nu văd din emsiunile sale decît fracţiuni de secundă, cît să trec de la un post la altul, cu telecomanda. Experţi în epopeea Elodiei, lucrătorii televiziunii poporului, cum îşi spun, nu par să se sinchisească de ameninţările CNA-ului că le scoate jucăria din priză. Hai să discutăm despre succesul acestei televiziuni, despre motivele pentru care e amendată (de ce nu şi Antenele?) şi despre cei cărora OTV le-ar lipsi, dacă vor călca din nou pe bec şi CNA-ul îşi va respecta promisiunea.

 Un exerciţiu la care m-am gîndit zilele trecute, vorbind cu un prieten despre viitoarea ediţie a parlamentului. Pe cine aş vrea să nu mai văd în Parlament.Am făcut o listă. A ieşit de peste 100 de persoane – deputaţi şi senatori din toate partidele. O parte dintre cei asupra cărora ne-am oprit are (partea) toate şansele să revină, deşi cînd vorbeşti despre ei auzi reacţii de dezgust în rafală. Mă rog, depinde şi în ce mediu te învîrţi.